Ras incontrolabil

Ati avut vreodata un motiv pentru care va urati? Nu puteti controla acel aspect si va urati din toate maruntaiele. Sunteti neputinciosi si ajungeti intr-un moment in care intepeniti in mijlocul pustiului si nu stiti ce sa faceti. Vreti sa ajutati insa corpul vostru se decide sa nu coopereze cu ideile voastre nebunesti.
Ei bine, azi mi-am amintit unul din motivele pentru care ma urasc: rasul incontrolabil. Cineva se inneaca, sau doi beti incep sa se ia la intrecere cu sticlele sparte de bere, sau cineva ameninta un nefericit cu cutitul infipt linistit in gatul sau; si eu ma apuc sa rad ca psihopata. Nu gandesc. Probabil creierul meu imi joaca farse si se razbuna pe mine pentru lista lunga de lucruri pe care le-am facut si ar trebui sa le regret. In esenta, sunt neputincioasa. Nu ma pot misca, doar stau si rad ca proasta pana-mi simt lacrimile de durere incalzindu-mi fata.
In general, nu-i mare problema. Cui ii pasa de o psihopata?
Dar in totdeauna trebuie sa se intample ceva, si ajungi sa faci una din putinele persoane importante pentru tine sa creada ca tu razi de fericire ca el/ea isi da ultima suflare acolo. Apoi urmeaza explicatul acestui complot al creierului impotriva ta si faptul ca nu ai cum sa repari acest defect.

Nimicuri

Nimicuri. Ati auzit de ele. V-ati prefacut ca stiti fiecare detaliu nesemnificativ despre ele, in timp ce de fapt va ustura ochii holbandu-va la monitoarele mai mari decat capul vostru, incercand sa fiti cineva.
Lumea e plina....ba nu. Putem spune ca tulburatoarea majoritate a lumii incearca sa se integreze in grupul la care au aspirat din totdeauna doar pentru a deveni importanti; pentru a fi pentru prima data observati de cineva. Fie ca e ceea ce vor cu adevarat, fie ca nu, ei tot alearga neincetat dupa niste vise patetice de care nici nu au nevoie.
Iar nimicurile? Ele sunt micile flacari care ne lumineaza intunericul in care ne afundam. Sunt evenimentele neasteptate, secretele pastrate in cufere ieftine cumparate in vacantele cu familia, vorbele spuse cu adevarat, fara vreun motiv ascuns sau ca sa te trezesti peste o zi ca fiecare cuvintel spus unei persoane "de incredere" a fost raspandit in intreaga tara. Nimicurile ne ridica cand ne afundam cel mai adanc in propriile dezastre si uite asa, ceva atat de neiportant poate devenii singura speranta a unor disperati dupa libertate, speriati de posibilitatea de a fii sufocati de societatea murdara in care nimeni nu alege sa fie inchis.
Acum ca ati citit asta si probabil cativa dintre voi afisati chiar acum o mutra dezorientata de "din ce spital a evadat si psihopata asta doar ca sa abereze in cateva randuri pe un bloc realizat in 3 minute?"
'Neata. Sper ca veti alege sa va irositi pretioasele clipe din viata citind acest blog "abia nascut".